imi este frig... stau intins fortat intr-o camera intunecata cu mainile si picioarele legate cu sfori
sforile groase sunt prinse de masa cu noduri grosolane,,, rezistente in timp
este intuneric,, nu pot distinge oamenii din jur,,, aud voci voptind,,, zeci de voci...
imi intorc putin privirea si vad privinta TA printr-un geam mare crapat,,, murdar..
se aude distant cineva rostind,, 3......... 2........ si numai aud 1...... incepe privirea sa mi se incetoseze...
incep sa numai simt sforile care ma strangeau asa de rau
dar privirea imi ramane atintita la tine,,, te privesc,, cum te uiti fara nici o grimasa,,,
am lacrimi in ochi , iar de frig,, ele incep sa inghete,, formandu-mi o iluzie a lumii care se reflecta
si te vad plangand,, geamul numai este murdar si gri,, iti vad chipul luminat,, iar chipurile de langa tine se disipeaza ca un abur in spate..
incerc sa ma zbat,, sa scap,, sa plec de pe masa din fier si rece,,
dar lacrima se rupe si cade,,
geamul revine,, odata cu privirea ta reverberand odata cu sunetele rotilor metalice care zgarie betonul rece..
aud din nou sunetele rotilor metalice,, de data asta simt ca se misca lumea odata cu mine,,
va miscati cu totii,,, se misca privirea ta spre usa... si dincolo de usa numai vad nimic,,
tu ramai in spate,, in umbra,, este intuneric complet,,,
imi lipseste geamul murdar,,, prin care te vedeam pe tine...
scartaitul rotilor, imi face rau, nu vreau sa se mai miste,,
acum numai este nimic ,,, doar mai vad forme nedefinite,, totul se rostogoleste in jur..
si pe gene se aseaza stropi de pamant inghetat, imi acopera gandurile,
numai vad,, este intuneric.. mai am puteresa sa mai imi aduc aminte geamul murdar,, obscur..
o bucatica de pamant inghetata imi cade din ochi, si vad.... sfori in jurul meu,
un loc rece,, inchis,, mic,, fara spatiu, fara aer, pamant...
privirea ta dispare usor,, gradual, fara zbatere,,, dispare..... disp....
